Necesitatea camerelor de injectare

Apariția virusului HIV în rândul consumatorilor de droguri și conștientizarea consecințelor sale negative asupra sănătății populaţiei generale, dar si a economiei, au ridicat probleme cu privire la prioritățile politicilor privind consumul de droguri și nevoia de a împiedica răspândirea sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA) în rândul grupurilor consumatoare de droguri injectabile. Către jumătatea anilor 1980 a devenit evident că un număr mare de consumatori de droguri nu erau deserviți de serviciile existente, fapt reflectat în creșterea numărului de decese asociate consumului de droguri și apariția spaţiilor de consum în public ((Joseph Rowntree Foundation,  2006).

Răspunsurile la problematica  consumului de droguri, care, în unele țări au fost bazate strict și exclusiv pe  abstinență, au fost extinse prin introducerea a două măsuri importante: extinderea tratamentului de substituție și introducerea educației pentru sănătate efectuate prin activităţi de outreach*, inclusiv a programelor de schimb de seringi (deși acest lucru a fost un proces progresiv de la mijlocul anilor 1980 până la 2000 și a variat de la țară la ţară).

În multe dintre cazuri, factorii cheie care au condus la înfiinţarea camerelor de injectare au fost consumatorii de droguri, furnizorii de servicii de harm reduction sau lucrătorii de teren, dar şi autorităţile locale şi  agenţiile de supraveghere a aplicării legii(Hunt, 2006).

Sursa foto: Plateforme Mondiale SCMR - Global Platform DCR

 Pentru lucrătorii de teren, devenise clar ca era necesar un mediu unde consumatorii de droguri să poată să pună în practică mesajele educative și să urmeze instrucțiuni de injectare în siguranță, dar și unde să poată fi oferită asistență medicală în mod sistematic pentru toate cazurile de urgențe. Camerele de injectare au fost concepute ca o încercare de a rezolva aceste probleme.

*Outreach este o inițiativă centrată pe comunitate, destinată contactării persoanelor din populațiile țintă, ale căror nevoi nu sunt rezolvate în mod eficace de către alte servicii sau căi tradiționale de educație pentru sănătate (Hartnoll et al., 1989).

Harm Reduction

“Conceptul de Harm Reduction, în traducere fiind vorba despre reducerea riscurilor asociate unor comportamente precum consumul de droguri şi alcool şi practicarea sexului comercial, este un termen folosit atât pentru un set de principii şi politici prin intermediul cărora societatea răspunde acestor provocări, cât şi pentru a defini anumite tipuri de intervenţii specifice cum sunt programele de schimb de seringi şi programele de substituţie adresate consumatorilor de droguri (IHRA, 2009)” (Ursan apud Buzducea, 2010) .

În România, primele programe de reducere a riscurilor au apărut pentru a preveni  epidemia infecţiei cu HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile. Au fost dezvoltate primele inițiative pentru a atrage consumatorii de droguri la servicii medicale și sociale specializate, prin schimbul de seringi. În 1999, ARAS a început în București, primul program de prevenire HIV . În paralel, ALIAT (Asociaţia de Luptă Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniei) a deschis un centru fix de schimb de seringi, care a devenit primul serviciu adresat aceastei  categorii de beneficiari.
Primele servicii de schimb de seringi au fost dezvoltate de ONG-uri însă au avut resurse limitate și au putut acoperi doar o mică parte a populației de consumatori de droguri injectabile.

Sursa foto: Joe Mabel, Street Outreach Services needle exchange, University District, Seattle, Washington.

În prezent, există doar două ONG-uri care au implementate, programele de schimb de seringi:
1. Aras (două centre drop-in: Colentina şi Titan, Ambulanţa Socială - pentru outreach)
2. Carusel (centrul Caracuda Ferentari)

Serviciile disponibile pentru reducerea  riscurilor asociate consumului de droguri sunt: consiliere, asistență socială, asistență medicală primară, consiliere şi testare pentru HIV și hepatita B, C, teste de sarcină, distribuție de seringi, apă distilată, serveţele dezinfectante și prezervative, colectare de seringi, referiri către alte servicii medicale și / sau sociale.

Riscuri asociate consumului de droguri

Morbiditatea si mortalitatea asociate dependenței  de droguri afectează un număr  considerabil de cetățeni europeni și constituie o problemă majoră pentru sănătatea publică în Europa. Potrivit estimărilor curente, prevalența consumului de droguri problematice în statele membre ale Uniunii Europene și Norvegia variază între două și nouă cazuri la 1000 de locuitori cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, ceea ce sugerează că există un segment mare de populație expus unui risc de consecințe grave asupra sănătății. Majoritatea celor peste 8000 de decese asociate consumului de droguri raportate anual în UE și Norvegia se datorează consumului de heroină injectabilă, iar cifrele sunt în continuă creștere (EMCDDA, 2003). Riscurile asociate consumului de droguri injectabile sunt transmiterea infecțiilor pe cale sanguină, în special virusul imunodeficienței umane (HIV) și hepatitele B și C, supradoze fatale sau non-fatale și alte morbidități, precum infecții bacteriologice.

Camera de injectare in Germania - sursa foto: Platforme Mondiale SCMR

Consumatorii de droguri care se adună în locuri publice sau în puncte de consum în aer liber sunt adesea fără adăpost, sunt marginalizați și nu au acces la serviciile de asistență medicală și socială. Studiile indică faptul că riscurile grave privind sănătatea sunt legate de injectarea pe stradă (Klee, 1995; Best et al, 2000).

Din cauza vizibilității sale, acest grup de consumatori este supus atenției continue din partea poliției și ostilității publice,  ceea ce, pe măsură ce consumatorii încearcă să evite detectarea, crește vulnerabilitatea acestora la complicații asociate injectării, la infecții transmise pe cale sanguină și riscul de deces ca urmare a unei supradoze.

Traficul și consumul de droguri în spaţiul public afectează orașe, iar unele cartiere suferă un grad considerabil de tulburare a liniștii publice și creează un sentiment de lipsă a ordinii și siguranței publice (Renn and Lange, 1996). Gravele probleme de sănătate și ordine publică asociate consumului de droguri, în special injectării în locurile publice, au dus în ultimii ani la înființarea în mai multe țări a spațiilor destinate consumului de droguri. Aici consumatorilor le este permis să consume droguri în condiții igienice fără frica de a fi arestați. Această înființare a spațiilor pentru consumul de droguri este controversată și a dus la dezacorduri pe de o parte între Comisia Internațională pentru Controlul Narcoticelor (INCB) și unele state membre ONU, pe de altă parte, privind interpretarea convențiilor internaționale referitoare la controlul substanțelor psihotrope, în special în raportul cu prevederile de bază ale convențiilor, care obligă statele să limiteze utilizarea drogurilor strict în scopuri medicale și științifice.

În România, conform raportului Agenţiei Naţionale Antidrog,  “Se remarcă o creştere a prevalenţei consumului de droguri ilicite, tranchilizante şi sedative de-a lungul vieţii – 15,6% în 2011, comparativ cu 14,5% în anul 2007” (ANA, 2012), astfel consumatorii de droguri sunt expuşi la riscuri precum supradoză, infecţii HIV, VHC, VHB, cheaguri de sânge, embolie pulmonară sau edocardită bacteriană.